Emy Plescan

Zilele astea am trecut pe strada 11 iunie ce a fost refacuta de curand, aratand cat de cat contemporana si ne-am amintit de un pic de istorie urbana.

Zona in care se afla acum strada 11 iunie se numea in vechime “Tigania Mitropoliei”, aproape de Mahalaua Calicilor, iar pe la 1700 era foarte slab populata: Locuintele erau rare, despartite de gradini intinse, maidane si campuri pe care cultiva vita de vie, spune Adrian Majuru in Bucurestii mahalalelor. La inceputul secolului 20, din strada 11 iunie se intra in trei gradini mici, numite Pariziana, Suzana si Luzana, la inceput facand parte dintr-o mare gradina numita “La sapte nuci”.

Suprinzator sau nu, atmosfera de ‘mahala’ se pastreaza si azi, desi strada 11 Iunie se situeaza in plin centrul capitalei. Dealtfel pe o raza de cativa kilometri, zona botezata cu multe nume de arhiepiscopi si mitropoliti pare de fapt complet uitata de Dumnezeu, cu cladiri pe punctul de a se prabusi.

Ca s-o luam cu inceputul, in primul rand 11 Iunie nu este o strada in sensul clasic al cuvantului, cu astfalt si trotuare. Nicidecum. Este vorba doar de sine de tramvai extrem de vechi, pe care de curand am facut o pana de zile mari, smulgand cu totul o bucata de fier infipta-n roata, de cratere si, de ce nu…sarituri la gropile cu nisip “amenajate” pe trotuare. Unele dintre ele s-au mai astupat, nu stim insa pentru cat timp.

In ce priveste insemnatatea numelui strazii, search-ul a dat rezultate extrem de amuzante cum ar fi:

• 2005 - Steaua Bucuresti câştigă cel de al 22-lea titlu de campion al Romaniei
• 1985 – Un ou Fabergé a fost vândut pentru £1.375.00 la New York.
• 1770 - Exploratorul englez James Cook a descoperit Marea Bariera de Corali din largul coastei australiene.
• 1992 – S-a desfăşurat primul Târg Internaţional de Carte “Bookarest” organizat la Bucuresti.

Desigur, insa, numele strazii este legat de sau ar trebui sa aminteasca de …

Ceea ce frapeaza la strada aceasta este amestecul bizar de darapanatura si constructie noua, numarul impresionant de case mari, vechi si parasite pe care dupa spusele localnicilor nici unul dintre proprietari nu este dispus sa le renoveze.

Astfel, sediul HP din zona contrasteaza aproape suprarealist cu un magazin parasit de pantofi, vilele termopanizate cu geamurile sparte si ruginite ale unei vile interbelice care la vremea ei a fost superba sau micii rromi care cersesc pe strada (noi le-am cumparat ciocolata) cu Casa de cultura Nicolae Balcescu.

Strada se afla in procesul “Marii Astfaltari” insa de case nu are sa se atinga nimeni. De ce? Ne spun mai multi locuitori simpatici. Majoritatea caselor darapanate fac parte din categoria celor nationalizate, iar proprietarii lor s-au luptat sa le obtina pentru a le lasa sa se prabuseasca in pace.

Acum treizeci de ani era mai frumos, ne povesteste un domn, care se duce sa ia mai ia o gura de bautura sa-i revina memoria. Mai curat, mai civilizat, cu cateva fabrici care mergeau bine; mai exact doua: una de hartie si una de ciorapi, ghici unde? Chiar aici:

Hala Test Point

…si cu o cresa speciala pentru copiii angajatilor (cultura corporativa, ce mai!). Acum toti fura si pe nimeni nu intereseaza, ne mai spune el trist. Aceeasi parere se pare ca o au si generatiile mai tinere, doi baieti care se plimbau cu masina si cautau un magazin desi locuiau acolo, ne-au zis si ei ca de-abia mai spera in renovari. Oricum, concluzia a fost mereu a fost vraiste si e vraiste si acuma.

Pe strazile vechi ale Bucurestiului mai poti gasi inca mici afaceri de familie sau meserii uitate. Aici era un atelier de mobila si textile, despre care proprietarul ne-a spus ca e batran de patruzeci de ani.

Mai merge afacerea?, am intrebat noi. Raspunsul a venit cu aceeasi tristete a unei lumi care dispare pe zi ce trece. E un cartier batranesc, ne spune el, si singurele lucruri pe care le mai face sunt micile reparatii. Cei care au bani isi cumpara mobila gata facuta, iar batranii incearca sa tina cat mai mult de ea, ba un fotoliu capitonat, ba o masa fara un picior, ba o saltea fara arcuri. Nu se stie cat o sa mai mearga cu lucrul, probabil nu mult, cu toata mobila asta importata din Occident.

Tot din categoria locuri care au fost, se mai pot vedea inca urmele, aproape cazute, ale tutungeriei cartierului, ale croitoriei sau a cinematografului Odeon sau poarta colorata ce ducea spre gradina de vara Odeon.

‘Cabinetul’ de Optica medicala pare ca ar mai avea clienti, probabil datorita superofertei afisate in geam:

11 Iunie se mai lauda cu cateva buticuri, o crama de vinuri sau un restaurant portocaliu care rasuna de muzica lautareasca si un mandru ‘magazin al cartierului’

Veteranii ‘transeelor’ de pe 11 Iunie par foarte amuzati de ideea ca ar mai fi cineva interesat de straduta-mahala. In realitate banuiala noastra naiva este ca zona aceasta lasata in mod intentionat sa se degradeze va deveni in cativa ani, sub indrumarea financiara a catorva magnati un nou cartier de lux, inaccesibil oamenilor de rand dar cu mare potential de integrare in UE.

P.S. Nu in ultimul rand, despre strada cu hartoape, ar trebui punctat faptul ca… nu mai are atatea hartoape. La doar cateva zile de cand ne-am plimbat noi pe acolo, strada a fost reparata. Dar sa nu va inchipuiti cumva ca acum nu se mai circula pe linia de tramvai… Ba din contra, si mai cu naduf. Imediat cum s-a reparat strada, portiunea de-o parte si de alta a sinelor a devenit loc de parcare “pe moale” pentru un sir nesfarsit de masini. Asadar… nimic nou sub soare

Metropotam 2009.